Contractele de credit ale românilor conţin clauze abuzive care prevăd comisioane de risc, dobânzi fixe care se pot modifica, dobânzi variabile care au variat numai în sens crescator în timp ce EURIBOR / LIBOR scădeau sau dobânzi variabile calculate după indici interni şi netransparenţi ai băncilor.

Cu toate că profesioniştilor le este interzisă prin lege inserarea de clauze abuzive în contracte, acestea există şi continuă să fie menţinute.

Clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori sunt prevăzute de Legea nr.193/2000 . Dintre acestea putem enumera:

-dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului;

– obligarea consumatorului de a se supune unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;

-obligarea consumatorului să-și îndeplinească obligațiile în situația în care comerciantul nu și le-a îndeplinit pe ale sale;

– restrângerea sau anularea dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu își îndeplinește obligațiile contractuale;

–  dreptul exclusiv al  comerciantului de a interpreta clauzele contractuale;

–  excluderea dreptului consumatorului de a intreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj etc.

Referindu-ne strict la clauzele abuzive pe care băncile le inserează în contracte, putem menționa următoarele dispoziții:

            -clauze abuzive privind comisioanele;

            -clauzele care reglementează plata unui comision de administrare;

            -clauzele care reglementează plata unui comision de urmărire riscuri;

În general, aceste clauze sunt cuprinse în contractele de adeziune, astfel încât clientul nu are posibilitatea de a negocia cu banca dispozițiile prevăzute în contract. Articolul 4 alin.1 al Legii nr.193/2000 prevede că: ,,  O clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea insăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.

            Comisionul de administrare reprezintă, de fapt, o dobândă mascată, la fel ca și comisionul de risc sau cel de gestiune.

Pe perioada executării contractului pot apărea anumite împrejurări care fac ca executarea contractului să devină excesiv de oneroasă pentru client. Un asemenea exemplu îl constituie ritmul de creștere accelerat al monedei în care s-a efectuat creditul, ceea ce conduce la creșterea ratei lunare datorate băncii. Putem menționa cazul fracului elvețian care la începutul anului 2008 avea un curs de 2,36 RON, iar în anul 2013 a ajuns la 3,63 lei, ceea ce afectează un contract de credit încheiat pe timp îndelungat. În acaestă situație ar trebui să se aplice principiul impreviziunii, prevăzut în Noul Cod civil-art. 1271 alin.2 ,,dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună: lit.a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, lit. b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.

Conform art.1170 din N.C.C ,, Părtile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlatura sau limita această obligație”, ceea ce inseamnă că  suportarea riscului creșterii monedei în care s-a efectuat creditul trebuie să se împartă în mod corespunzător atât creditrului, cât și debitorului.

Firma de avocatură ,,TANASE IOAN MIHAI” asigură consiliere, asistare, reprezentare juridică în procesele cu băncile, dar și  negocieri directe cu acestea pentru a obține anularea clauzelor abuzive din contracte.

Leave a reply