Firma noastră de avocatură asigură consultanţă şi asistenţă juridică părţilor implicate în transportul maritime naţional şi internaţional. Reprezentăm atât interesele armătorilor maritimi, expeditorilor mărfurilor sau destinatarilor acesteia, cât şi cele ale transportatorilor de containere sau cluburilor P&I (protecţia şi asigurarea de răspundere civilă) .

  • Asigurăm consultanţă în vederea negocierii şi încheierii contractelor de navlosire maritimă, de transport şi de expediţie, precum şi asistenţă juridică pe parcursul derulării  acestora

            Contractul de navlosire este acel contract prin care armatorul (navlosantul) unei nave se obligă ca în schimbul unei sume de bani (navlu) să transporte mărfuri sau să pună la dispoziţia unei alte persoane (navlositor), în întregime sau parţial, nava sa pentru transportul mărfurilor în bună stare de navigabilitate şi să o menţină în această stare pe toata durata contractului.

Contractele de navlosire sunt practicate, de cele mai multe ori, în vederea unor transporturi maritime ocazionale.

Contractul de transport este definit de Convenţia Naţiunilor Unite privind transporturile pe mare, ca fiind „orice contract prin care cărăuşul se obligă, contra plăţii unui navlu, să transporte mărfuri pe mare de la un port la altul”.

Navlosirea intervine între navlosant (armator), care încredinţează prin contract folo­sirea mijlocului de transport pe apă beneficiarului, denumit navlositor. Dimpo­trivă, contractul de transport maritim se încheie, ca de obicei, între cărăuş, pe de o parte şi călător sau expeditor al mărfii pe de altă parte.

Prestaţia la care se angajează navlosantul constă în punerea navei, aflată în bună stare materială, la dispoziţia navlositorului, pe când în temeiul contractului de transport cărăuşul trebuie să execute deplasarea pasagerului sau mărfii la destinaţie. De aici rezultă că în principiu navlosantul răspunde pentru o obligaţie de mijloace, pe când cărăuşul îşi asumă o obligaţie de rezultat.

Contractul de expeditie este definit de articolul 2064 Cod civil ca fiind o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii.

  • Asigurăm asistare şi reprezentare juridică în ceea ce priveşte sechestrarea navelor sau scoaterea acestora de sub sechestru

            Sechestrul asigurător al navelor civile presupune imobilizarea sau indisponibilizarea navei în port, fiind utilizat de creditor ca o modalitate de presiune fată de debitor pentru a-l obliga pe acesta să îşi achite datoriile.

Articolul 2 din Convenția internațională din anul 1952 privind sechestrul asigurător de nave maritime definește sechestrul ca însemnând ,,imobilizarea unei nave cu autorizarea autoritãţii judiciare competente pentru garantarea unei creanţe maritime, dar nu se înţelege sechestrarea unei nave pentru executarea unui titlu”.

Conform Codului de procedură civilă, pentru înfiinţarea sechestrului asigurător sunt necesare a fi întrunite, în mod cumulativ, o serie de condiţii precum:

a)creanţa să fie constatată printr-un act scris, în lipsa unui înscris creditorul trebuie să depună o cauţiune reprezentând  jumătate din valoarea reclamată în justiţie;

b)creanţa să fie exigibilă;

c)reclamantul să dovedească faptul că a intentat o cerere de chemare în judecată.

O excepție de la aceste reguli o constituie situația în care chiar dacă creanţa nu a ajuns la scadenţă, se poate înființa sechestrul atunci când datornicul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu s-a conformat asigurărilor promise sau când există pericolul ca datornicul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea sa. În toate aceste împrejurări, sechestrul se va putea dispune numai după depunerea unei cauţiuni, al cărui cuantum se fixează de către instanţă.

În ceea ce privește procedura de judecată, instanța se pronunța asupra cererii de urgență, în cameră de consiliu, fara citarea părților, printr-o încheiere ce este supusă termenului de recurs în cinci zile de la comunicare.

Dacă cererea este admisă, măsura este dusă la îndeplinire de către executorul judecătoresc, iar bunurile vor fi indisponibilizate în măsura necesară asigurării creanței.

Instanța poate dispune ridicarea sechestrului la cererea debitorului, atunci când acesta a dat o garanție îndestulătoare.

            Firma noastră de avocatură asigură consultanţă şi asistenţă juridică părţilor implicate în transportul fluvial, consultanţă privind Regulamentul de navigaţie pe Dunăre, reprezentarea armatorilor şi operatorilor fluviali precum şi a primitorilor mărfii în cadrul raporturilor litigioase rezultate din transportul mărfurilor pe Dunăre.

            Convenţia internaţională ratificată de România privind contractul de transport de mărfuri în navigaţia interioară este aceea din anul 1952 de la Budapesta.

            Conform acestei  convenţii, contractul de transport desemneazã orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajeazã, contra plãţii unui navlu, sã transporte mãrfuri pe cãile navigabile interioare.

Convenţia este aplicabilã oricãrui contract de transport conform cãruia portul de încãrcare sau locul de luare în primire a mãrfurilor şi portul de descãrcare sau locul de livrare sunt situate în douã state diferite, dintre care cel puţin unul este parte la convenţie.

Secţiile maritime şi fluviale ale Judecătoriilor Constanţa şi Galaţi judecă litigii privind despagubirile pentru avariile cauzate navelor şi instalaţiilor destinate navigaţiei, instalaţiilor de încărcare, descărcare şi manipulare a mărfurilor şi pentru orice prejudicii cauzate prin alte forme ilicite în legătură cu activitatea marinei civile; litigiile privind retribuţia pentru asistenţa de salvare şi repartizarea acesteia între salvatori; plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţie privind poluarea apelor mării de către navele maritime.

Conform Decretului nr. 203 din 1974 privind înfiinţarea şi organizarea de secţii maritime şi fluviale: ,, Raza teritorială a secţiilor maritime şi fluviale ale instanţelor judecătoreşti şi procuraturilor este următoarea:
a) secţiile maritime şi fluviale Constanţa: judeţele Constanta şi Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la mila marină 64 inclusiv;
b) secţiile maritime şi fluviale Galaţi: celelalte judeţe, Dunărea de la mila marină 64, în amonte până la km 1075.
Când infracţiunile de competenţa materială a secţiilor maritime şi fluviale sunt săvârşite pe o navă aflată în afară apelor româneşti, competenţa revine secţiilor maritime şi fluviale Constanţa dacă nava este maritimă şi secţiilor maritime şi fluviale Galaţi dacă nava este fluvială.”

Leave a reply